Hmm... what should I write about today? Well...it smells like Christmas! :) And I'm kinda happy... and not only because of this event but because I gave up on [IKW] and it feels... weird.I mean I feel released and ok.I hope this is a good sign. :)
Cum spuneam... post-ului acestuia nu cred că îi pot găsi un titlu pe măsură, luând în considerare evenimentele neaşteptate la care am luat parte astăzi cu sau fără voia mea.
Stau şi-ascult "Leona Lewis-Better in time"... şi nu ştiu de ce am ales-o tocmai pe ea, pt. că nu se potriveşte deloc cu starea mea de moment...poate-mi doresc să-mi induc una.Who knows? "Its all get better in time..." Oare?...
Am fost la Breaza astăzi şi cred că ăsta e principalul motiv pentru care am fost atat de binedispusă jumătate din zi.(ce-i al meu e pus deoparte. ;)) )
Pe seară spectacol: Balul bobocilor... frumos, dar destul de obositor să stai pe o scară, inghesuit şi să fi deranjat din 2 în 2 minute de diverşi trecători.Să nu mai vorbim de ceata de cocalari de pe randul din stânga care doreau să se facă remarcaţi prin comentariile lor de mahala.Asta-i România...
Aveam atâtea idei pentru a scris în blog, dar... e târziu şi nu mai am nici răbdarea necesară... Mai e şi mâine o zi. :)
E noapte... departe de gânduri, departe de şoapte, departe chiar şi de tine, zăresc aceeaşi lumină difuză, aspir către acelaşi răsărit.
Mi-e crudul destin vărsat pe-o lespede de piatră, iar tu stai să priveşti cum ţi-ngheaţă vorbele sub crivăţul acesta de tainice simţăminte.
Adun semnele de punctuaţie din amintirea chipului şi mă rog ca defectu-mi pueril să nu aţâţe flacăra indiferenţei.
Nepătrunsul esenţei te ridică pe culmi înalte, nori translucizi, oferind scântei în inimă, iar apoi coboară brusc cu viteza gândului pe tărâmurile disperării şi singurătăţii.
Mi-e sufletul ars de scrumul nimicnităţii în al cărei cerc mă-nvârt necontenit.
Ipostaza ta de jucător abil îmi repugnă, dar mă atrage interesul învăluit în orgoliu...
Neiniţiată în tumulturile vieţii, cad şi mă ridic!
Runaway...
and it seems that the whole situation is under my control.I do my best to smile and enjoy my life every minute.
Pot doar să trăiesc din plin fiecare clipă, să râd mai mult, să zâmbesc mai des.Minutele, orele, zilele sunt decisive, iar uneori imi par încărcate de regrete şi de întrebarea "Cum ar fi fost dacă...?" Alteori stau şi mă-ntreb: cum şi de ce trăiesc în două lumi paralele care nu se intersectează niciodată?Să-ţi creezi o viaţă diametral opusă, în imaginaţie, probabil e primul pas către nebunie.Dar mai contează atâta vreme cât ea este singura mea sursă de rememorare a întâmplărilor petrecute acum 4 luni? Uneori cred că viaţa este un copil isteţ ce acţionează subtil pentru a-mi marca existenţa atunci când mă aştept cel mai puţin.
De multe ori cad pradă tristeţii şi-l las să trişeze cât vrea cu mine...dar sunt şi clipe în care nu vreau să-i mai văd satisfacţia răutăcioasă pe chip şi aleg să lupt în continuare pentru a-i arăta că nu mă poate doborî.În astfel de clipe cred că-l pot juca pe degete după placul meu.
though they're just lyrics from Nickelback... I don't wanna be selfish and I try so hard to change myself somehow, but the emptiness inside me grows bigger and bigger.I'm so afraid that one day I'll be just a piece of ash...
