Sclipiri argintii într-un haos necuprins de stele.Sentimente aparent tardive izbucnesc acum vulcanic.
Lăsăm amprente de paşi prăfuiţi pe străzile răcoroase şi-mbibate de o masă de trecători trişti.Ştergem colbul gândurilor îndreptate către bariera orizontului.
Oare ce se întâmplă acolo sus?
Nori grei sufocă cerul ce-şi revarsă înserarea în vaste palete de-azur.
Graniţa aceasta apăsătoare ne impregnează sufletul când cu melancolie, când cu nelinişte.Balansul ameţitor ce-şi schimbă treptat ritmul zămisleşte un cerc aprins de vârtejuri.
Adâncimea ne-neacă raţiunea şi scoate din valurile spumegânde un lasou de emoţii nebănuite.Vreau să preschimb momentul acesta de nedefinită împlinire şi tandreţe într-o stea călăuzitoare spre eternitate.
