Pe drumu-acesta foşneşte vântu-n noapte
Şi cântu-i glas purtat în depărtări uitate...
Iar paşii mei răsun-a gol pe lespezi netede, uscate
De parcă visele îmi sunt liante-ntunecate.
Plouă cu reci scântei de transparenţă,
Iar umezi licăriri se joacă-n limpezi ape,
Vrei să zăreşti un curcubeu ce nu e...
Şi-ţi colorezi o lume din lumini şi umbre.
Sau... poate doar cerşeşti tăcerea serii,
Scriind n stihuri în amorţirea cea dulceagă,
În timp ce gîndul tău străbate căi necunoscute
Spre norii imateriali şi poate chiar spre răsărit.
