Umbre

Umbre deformate la lumina lămpii
Îşi scurg inerţia pe-o pată de culoare
Şi îţi întâmpină privirea-n nemişcarea
trasată pe-un perete.
Se sting parcă pe bolta de-alabastru
A unei odăi interioare vieţii
Şi-n vene viaţa-ţi scurge rând pe rând
umbrele faptelor tale.
Se-aştern deasupra căpătâiului acum,
Cântând în şoapta nopţii visu-ţi liniştit,
Dar înspre dimineţă o umbră se preschimbă
în propria-i iluzie.
Îşi conturează forma după mulajul tau...
Fără să ştie însă că soarta te-a numit
Să sufli peste întuneric
îndoliata-i destrămare.
Atât de multe umbre-n lume am creeat,
De-a noastră conştiinţă-i străbătut-adesea
De mult prea asprul zbor...
Dar le uităm de azi, de-acum:
în pajişti adormite, pe cărări apuse ori într-o simplă furtună!...