25th

"Mi se prelinge culoarea nopţii în lumina difuză a odăii... şi se stinge-n inexistenţe ca-ntru-n joc al apei cu focul.Şi-ţi aud freamătul gândurilor ce şi-au amputat visele puerile şi le simt târându-se pe pragul raţiunii, aproape trecând graniţa adolescenţei.
Azi griul norilor îşi pierde simţul văzului şi pipăie oglinda unui lac ce-i slăveşte nelimitarea; iar plumbul ce devine cristal îşi concentrează strălucirea-n trupu-ţi, răspândind-o cadenţat în exterioru-ţi.
Ai vrea să te afunzi în puful uitării?Să culegi puritatea copilăriei, să rupi lanţurile unui destin neconturat şi să verşi paharul cu alb al iernii peste suflete îngheţate prematur de rafalele călduţe ale toamnei târzii?
Încă priveşti în zare... deşi ştii unde-ţi e limita nepătrunsului, unde-ţi e scrisă istoria, unde mocneşte liniştea eternă!
M-am născut într-o pagină brăzdată de-o vagă imaginaţie..." încheie luna oftând.