Dă-mi timp să te fac să râzi

Sunetul tăcerii îmi răsună in ureche.... şi nu vreau să devină laitmotivul vieţii mele!
Vreau să privesc în oglindă şi să nu mă mai blameze propria reflexie în timp ce zilele îşi revarsă fierbinţeala peste o inimă cicatrizată de brumă.Mi-amintesc bruma acelei dimineţi însorite, era încărcată de speranţă, era un fenomen aparte pentru noi.De ce s-a evaporat?De ce fericirea a sorbit-o de pe buzele tale timpuriu?...Avea mirosul începutului, la fel ca şi aceste rânduri...pe care le lăsăm răsunând în surdină până ce-ţi voi aduce bruma la picioare şi se va transforma în rouă.
Nu îmi iau rămas-bun, totul începe acum...